Gaudí, arhitectul lui Dumnezeu
Sagrada Familia am văzut-o prima oară acum 18 ani după o noapte grea de nesomn într-un tren aglomerat, dormitând printre valize. Eram cu colegi ceferiști într-un tur-circuit prin Europa. Mi-e rușine să spun că mi s-a părut o nebunie de construcție. Șantierul cu macaralele ce o înconjurau, zgomotul de picamer, praful, furnicarul din jur, turnurile ce păreau joaca unui copil, ca un castel de nisip, dar cu siguranță oboseala după o noapte de veghe, m-au determinat să refuz cu încăpățânare să intru să o vizitez și să aleg să facem doar o plimbare prin Barcelona până seara când urma să luăm alt tren. Mai ales ca biletul de intrare nu costa puțin nici atunci, nici acum… Ba chiar recunosc că atunci am scris unei prietene ceva de acest gen „Gaudí are un stil nebun, biserica e ca un castel de nisip, pare opera unui artist cam aiurit”.
Pe măsură ce timpul a trecut, am realizat că nu poate fi așa, că nu a devenit degeaba Patrimoniu UNESCO, am devenit din ce în ce mai curioasă să o văd și în interior. Ei bine, încă o dată mi s-a dovedit cât de greșită e judecata după aparențe. Am fost și-am văzut-o, cu un audio ghid care explica fiecare detaliu, și ce a intenționat de fapt să transmită Gaudí inițial și apoi, după moartea lui, artiștii ce au preluat și continuat lucrările. Am fost într-un continuu „wow”.
Biserica va avea la sfârșitul lucrărilor, trei fațade, tema fiecăreia fiind o etapă din viața Mântuitorului. Prima, cea începută de Gaudí înainte de moartea sa în 1926, este fațada nativității. Decorațiunile ei povestesc prin simboluri despre naștere, ca triumf al vieții pe pământ și ne prezintă scene din viața de zi cu zi. Sacra familie, reprezentată în centrul fațadei, e înconjurată de elemente naturale, plante, flori, diferite gâze și vietăți, scene idilice, dar și personaje din copilăria și tinerețea lui Iisus. Natura reprezentată e exuberantă și totul exprimă bucuria de a trăi, triumful creației și a vieții. Simbolic, este orientată către răsărit.
Pe partea opusă, orientată către apus, cea de-a doua fațadă, finalizată tot recent, a fost gândită rece și austeră, în contrast cu bucuria și vitalitatea primei. Scopul acesteia este acela de a evoca suferința, pentru că cea de-a doua este fațada pasiunii, a patimilor. Încercând să respecte tema dorită și senzația transmisă de Gaudí în planurile sale, autorul contemporan a sculptat fațada pasiunii minimalistă, cu forme ascuțite, reci, ce dau senzația de suferință, tensiune, răceală. Personajele din aceasta fațadă sunt tăioase, sunt soldați în armuri, fără chipuri, coloanele de susținere par fibrele unor mușchi în tensiune. Tot simbolic, unicul element colorat al fațadei, e auriu și este silueta centrală, cea a lui Iisus, înălțată deasupra tuturor.
Cea de-a treia, fațada gloriei, ca ce-a de-a treia etapă din viața lui Iisus este în lucru încă, va deveni principala intrare și va fi cea mai monumentală. Am văzut-o doar pe machetă, zona este încă acoperită de panouri de șantier.
Chiar dacă sunteți credincioși, agnostici sau atei, în interiorul bisericii veți trăi senzații puternice fără doar și poate. Interiorul este extravagant, solemn, luminos, și nu se aseamănă cu nimic din ce-am văzut până acum, este pur și simplu, unic. Se numește „pădurea” datorită coloanelor portante din materiale și culori diferite, ce par niște arbori care își îndreaptă ramurile către cer, bolțile, ce corespund fiecărui turn de deasupra, sunt susținute de ramurile copacilor. Unele coloane par palmieri, altele plante de lauri, fiecare tip de arbore având o semnificație și simbolistică diferită, dar cu siguranță au rol de susținere. Fiecare coloană/arbore susține pe ramurile sale unul din cele 18 turnuri pe care le va avea la final biserica așa cum si-a imaginat-o Gaudí. 12 turnuri mai mici sunt fiecare dedicate fiecărui apostol, 4 evangheliștilor, 1 dedicat Mariei și cel mai înalt, dedicat lui Iisus.
Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării, fiecare element de decor are o explicație. Și faptul că cel mai înalt turn va avea înălțimea de 172 m este pentru că, Gaudí, profund religios, a considerat că nici o operă a omului nu trebuie să depășească creația divină. Biserica nu trebuia să depășească înălțimea colinei Montjuïc din Barcelona.
Gaudí și-a dorit ca „Sagrada familia să fie un templu al luminii armonioase” Dorința i-a fost îndeplinită, pentru că artistul care a realizat vitraliile (începând cu anul 1999) s-a jucat armonios cu lumina și culorile. Prin cele orientate către răsărit, lumina ce pătrunde dinspre fațada nativității, este colorată în tonalități de albastru și verde, culori proaspete și răcoroase ca aerul dimineții. Prin vitraliile dinspre fațada pasiunii, orientate către apus, lumina intră în culori calde, fierbinți chiar, roșu, galben, portocaliu.
Altarul e un bloc masiv din porfir roz, este situat între cei doi arbori-coloană dedicați Sfinților Petru și Pavel, Crucifixul este suspendat deasupra, sub un imens baldachin auriu.
Gaudí nu a trăit să-și vadă lucrarea încheiată, a știut mereu că o asemenea operă nu putea fi finalizată în timpul vieții sale. „Clientul meu nu se grăbește” a răspuns Gaudí când a fost întrebat despre când va fi terminată lucrarea sa.
Construcția continuă și se finanțează inclusiv din vânzarea biletelor, se intenționează încheierea lucrărilor în 2026, în mod simbolic, anul în care se vor împlini 100 de ani de la moartea lui Gaudí , într-un accident, după ce a fost lovit de un tramvai în Barcelona.
Jocul de lumini colorate care se îmbină cu cea albă care pătrunde prin naos, dă acea senzație că intrând în interiorul bisericii ai trecut într-o lume de vis, ca într-un caleidoscop, ca cel cu care ne jucam când eram copii. Iar când la ora 12 au început să bată clopotele de 12 ori și apoi să răsune în biserică o voce cântând „Ave Maria” pe muzica lui Schubert, eu m-am trezit copleșită, cu nodul în gât, cu ochii în sus și cu lacrimile șiroind pe obraji de emoție. Deh, cred că îmbătrânesc, plâng cam ușor și mai nou plâng și de bucurie.
Text și fotografii: Roxana Creangă
© Copyright 2019
Superbe poze!
În septembrie voi fi acolo.
Neapărat să vă cumpărați bilet cu ghid audio inclus. Altfel nu veți înțelege mare lucru, locul e plin de simboluri. Noi am avut și bilet pentru urcat în turnuri dar a fost o zi vântoasă și era suspendat accesul. Ne-au restituit biletul neutilizat.