Din Alpi la Marea Nordului

De la Bruxelles la Luxembourg, Strasbourg, Colmar și Radstadt.

În Bruxelles ne-am oprit doar 2-3 ore să vedem în centru covorul de flori amenajat de niște artiști japonezi. Covorul a fost amenajat în piața centrală a orașului, dura câteva zile, cu ocazia sărbătorii de pe 15 august și am vrut să-l vedem daca tot eram în zonă.

Următoarea noapte am dormit la Luxembourg, am vrut să vizităm măcar în trecere cel de-al doilea clasat printre statele cele mai bogate din lume (din punctul de vedere al PIB). Nu vă zic unde, că nu merită atenția, la o pensiune cu gestiune familiară cam „bombă”, dar singura la preț rezonabil în zonă în ziua în care am decis să înnoptăm acolo. Era bombă luxemburgheză, dar tot bombă era :). Singura impresie plăcută la cazare ne-a facut-o gazda care vorbea italiana aproape perfect, ba chiar cu figuri de stil, o doamnă tare simpatică care gestiona singură cele câteva camere ale casei de oaspeti și-și întreținea feciorul la facultate. Am întrebat-o cum de vorbește și italiana și ne-a explicat că la școală, pe lângă germană, franceză și engleză a avut posibilitatea să aleagă intre spaniolă și italiană. Limba lor locală e luxemburgheza, care este un dialect german. Ne-am distrat ca ne-a povestit cum a avut și turiști care vorbeau doar limba lor maternă și că, deși ea cunoaște patru limbi străine nu i-au folosit la nimic, tot cu “limba gimnastică” s-au înțeles.

Orașul Luxemburg e așezat pe niște coline stâncoase, cu o zonă centrală verde, amenajată ca un parc, într-o vale abruptă, cu poduri monumentale care îl străbat dintr-o parte în alta ca niște viaducturi. „Marele Ducat al Luxemburgului” are o suprafață totala puțin peste 2500 km2, fiind aproape înscris într-un dreptunghi 80×50 km!!! iar capitala, Luxemburg respiră bogăție prin toți porii. Nimic opulent însă, discret, nimic ieșit din comun, doar bunăstare, lume calmă, zâmbitoare, relaxată, curățenie lună și cea mai ieftină benzină pe care am cumpărat-o în Europa. N-am intrat în magazine sau restaurante era totul închis, doar oficiul de turism deschis iar parcările erau gratis că era sărbătoare. Am văzut doar centrul istoric, catedrala, clădiri administrative, de justiție și palatul ducal care nu uimește cu nimic, extrem de discret, modest chiar as spune, noroc că l-am văzut pe hartă, altfel ar fi fost o clădire ca oricare alta. În schimb am rămas cu gura căscată când ne-am trezit din întâmplare în fața sediului central al indienilor de la Mittal Steel. Da, are birourile centrale într-o clădire impunătoare muuult mai mare decât palatul ducal!

Bruxelles

Luxembourg

Mi-a plăcut foarte mult Strasbourg unde am dormit următoarea noapte.  Ruby Suites quartier Les Halles Strasbourg este un residence la doi pași de gară și de centru, cu apartamente utilate și colț cu bucătărie utilată, nou, modern și cu personal foarte amabil. Recomand cu căldură. Singurul inconvenient a fost că fiind multe sensuri unice am bâjbâit o mulțime cu navigatorul care încerca să ne conducă pe străzi interzise. M-am simțit datoare să anunțăm din timp că vom ajunge târziu la check-in. Angajata de la receptie era româncă. Dupa ce-am reușit să ajungem ne-am cazat repede și ea ne-a și sfătuit cu privire la ce să vedem în oraș într-o zi, ba chiar a ieșit în fața hotelului ca să ne facă semn pe unde să intrăm și ne-a ținut parcarea ocupată chiar în față. Bilă albă pentru Ruby Suites quartier Les Halles și pentru Diana. Atât știu despre ea, dar tare drăguță a mai fost! A doua zi n-am apucat nici să-i mulțumim pe măsură, era ziua ei liberă, i-am lasat doar un bilet de mulțumire și laudă la recepție.

Mi-a placut tare orașul. Am iesit în aceeași seară să vedem un spectacol de lasere proiectate pe fațada catedralei, un spectacol care se ținea doar în anumite zile și despre care ne informase Diana. Un spectacol de 20 minute, de fiori pe șira spinării, cu muzică și lumină pe tema creației și a evoluției omenirii. Totul proiectat pe dantelăria fațadei gotice a catedralei.
Catedrala are pe fațadă atât rozeta centrală specifică celor din Franța cât și vitraliile specifice celor gotice. Este minunată! Are și un ceas astronomic, dar spectacolul ceasului începe doar la ora 12 ziua și se intră cu bilet special. Trebuie să revenim, sunt atâtea de văzut acolo!

Înainte de spectacol am reusit să ne îmbarcăm pe o mică navă și să facem o croazieră nocturnă pe Ill, râul care străbate orașul, afluent al Rinului. Tare frumos a fost, căci am avut ocazia într-o oră să ascultăm în căști despre trecutul orașului, despre disputa istorică dintre germani și francezi privind acea zona de frontieră, explicații despre ce se vedea de o parte și de alta a râului; de asemenea am trecut printr-o ecluză așteptând să se umple întâi cu apă, să ieșim prin altă ecluză așteptând să se golească la întoarcere, să vedem orașul luminat noaptea, cu toate clădirile cu bârne tipice Alsaciei, și podurile iluminate colorat. La Strasbourg trebuie să revenim, asta a fost doar “încălzirea”. Cred că e minunat iarna, de Sarbatori…

Strasbourg

Clădirile lor cu bârne, încărcate de flori la ferestre și diferit colorate, ca niște prăjituri, poduri cu flori în cascade peste canale am văzut și a doua zi într-un sătuc, Colmar, la vreo 70 km de Strasbourg. Alt peisaj de poveste și acolo, neaparat de vizitat dacă ajungeți în zonă. O bijuterie de orașel de bătut cu piciorul în câteva ore.

Ne-am oprit direct în Austria și am ajuns iar seara târziu la locul de cazare. Gästehaus Elisabeth în localitatea Radstadt. Am sunat din timp să anunțăm că ajungem târziu, la ora 22 și ne-au spus că ei dorm la ora aia și că o să găsim camera deschisă, să intrăm când vrem. Când am ajuns, undeva într-un sat de munte, pensiunea era într-o liniște deplină, întuneric beznă ca la munte, lumina doar de la lună, părea că am ajuns la o cabană, dar am înțeles de ce camerele erau deschise și oricine ar fi putut intra. Nu era țipenie de om treaz la ora aia, străzile întunecate, pensiunea în întuneric, am închis ușile de la mașină în parcare în surdină ca să nu tulburăm liniștea. Ne-am dat seama că nu suntem singuri pentru că erau multe mașini în parcare. Dimineața, când ne-am trezit am ieșit în balcon am văzut peisajul, am respirat aerul de munte și ascultat liniștea, primul nostru gând a fost „De ce n-am găsit locul ăsta mai demult”? De ce azi trebuie să plecăm acasă ? Am plecat doar într-o drumeție prin împrejurimi, prin păduri și poieni, ca să nu zicem ca n-am făcut și drumeții montane în vacanța asta.

Asadar, din Alpi la Marea Nordului și înapoi.

Colmar