Ce poți face în două zile în Dresda

Dresda este capitala fostului regat al Saxoniei, actualul land Saxonia din Germania. Epoca cea mai înfloritoare a Dresdei a fost sub domnia lui August al II-lea cel Puternic, prinț elector de Saxonia, rege al Poloniei și mare duce de Lituania, ce a trăit între anii 1670 si 1733. Majoritatea operelor și clădirilor baroce din oraș se datorează acestuia. Iubitor al artelor, a adunat un număr impresionant de obiecte din metale prețioase, picturi, sculpturi, porțelanuri, armuri și arme de ceremonie, grupate în colecții ce pot fi admirate astăzi în muzeele din Dresda.

Din păcate, în cel de-al doilea război mondial, Dresda a fost grav afectată de bombardamentul aviației britanice din februarie 1945. Deși centrul vechi al Dresdei a fost distrus aproape în întregime, exponatele din muzee au fost salvate fiind adăpostite în afara orașului.

Refacerea clădirilor istorice distruse în timpul războiului a început în perioada când Dresda făcea parte din Republica Democrată Germană. Însă majoritatea lucrărilor de reconstrucție s-au realizat după 1990, odată cu unificarea Germaniei. Astăzi centrul vechi al orașului și-a recăpătat frumusețea pierdută.

Dacă dorești să vizitezi Dresda și împrejurimile, ai posibilitatea să folosești cardurile turistice Dresden Welcome Cards, valabile 1, 2 sau 3 zile, ce oferă reduceri sau gratuitate la transport și la vizitarea obiectivelor turistice. Informații despre tipurile de carduri existente găsești la: https://www.dresden.de/en/tourism/dresden-welcome-cards.php .

Poți începe să descoperi orașul pornind de la Dresden Hauptbahnhof (Gara Centrală). Clădirea a fost inaugurată în 1898 și se remarcă prin acoperișul sub formă de arcadă realizat din metal și sticlă. A fost renovată de mai multe ori de-a lungul timpului, ultima modernizare fiind făcută la începutul anilor 2000. De la gară continuă drumul pe Prager Straße. Aceasta este o arteră pietonală mărginită de o parte și de alta de magazine, galerii comerciale, hoteluri și restaurante. Pe mijlocul străzii sunt numeroase spații verzi, bănci și fântâni arteziene care fac această zonă să fie animată de persoane de toate vârstele.

Mergi mai departe pe Seestraße până la Altmarkt (Piața Veche). Piața este folosită ca loc de desfășurare pentru evenimente culturale iar în preajma Crăciunului se transformă într-un mare târg cu standuri unde se vând dulciuri, vin fiert și suveniruri de sărbători. Sub piață se găsește o mare parcare subterană în care se poate pătrunde din Wilsdruffer Straße. În apropiere se află Kreuzkirche (Biserica Crucii), datând din secolul al XIII-lea, refăcută după 1945, în care se spune că se află un fragment din Sfânta Cruce. În stânga bisericii este Noua Primărie, terminată în 1910.

Turnul Primăriei, care are 100 de metri, este cea mai înaltă construcție din Dresda. În vârful acestuia se află o statuie aurită, înaltă de 5 metri, reprezentându-l pe Hercule, realizată de sculptorul Richard Guhr. Pe aripa de est stau în fața intrării doi lei de bronz, turnați de un alt sculptor german, Georg Wrba. De asemenea, Wrba a realizat și sculptura Bachus călare pe măgar, de lângă intrarea Ratskeller, restaurantul din capătul de sud-est al primăriei.

Din Altmarkt vom merge către Neumarkt (Piața Nouă), trecând pe lângă Palatul Culturii inaugurat în anul 1969. Clădirea a fost modernizată în 2008 și este sediul Filarmonicii din Dresda. Edificiul care domină Neumarkt este Frauenkirche, o biserică luterană, construită în stil baroc, cu un dom ce se ridica la 95 de metri deasupra pieței. Biserica, clădită între anii 1726 – 1743, a fost complet distrusă în cel de al doilea război mondial, în timpul bombardamentelor întreprinse de aviația britanică din 1945. Timp de aproape cincizeci de ani, Frauenkirche a fost doar o grămadă de moloz. Refacerea bisericii s-a realizat abia după reunificarea Germaniei, între anii 1994 – 2005. De la reconstrucția sa, domul maiestuos al Frauenkirche domină din nou peisajul urban din Dresda. O bucată din peretele original  al domului a fost păstrată în apropierea intrării principale, având montată pe ea o placă comemorativă.

La mică distanță de Frauenkirche se găsește restaurantul Grand Café Coselpalais, deschis într-un palat, construit în stil baroc în 1762, de către fiul lui August cel Puternic. Astăzi, Grand Café Coselpalais este unul dintre cele mai elegante restaurante din centrul vechi al Dresdei.

Vom continua traseul prin Dresda către Brühlsche Terrasse, mergând pe Münzgasse, o alee pe care sunt deschise restaurante, baruri, cafenele și un mic magazin de suveniruri. Brühlsche Terrasse, cunoscută sub denumirea de Balconul Europei este o promenadă construită pe fortificațiile vechiului oraș. Terasa se întinde de-a lungul râului Elba până în Schlossplatz. Aici se află mai multe clădiri istorice, refăcute după cel de-al doilea război mondial.

Hofkirche (Catedrala Sfintei Treimi), construită în stil baroc a fost finalizată în 1739. Acoperișul este decorat cu 78 de statui de peste 3 metri înălțime. Cripta Catedralei, adăpostește 49 de sarcofage ale prinților și regilor familiei Wettin, dinastia dominantă din Saxonia, dar și inima regelui August al II-lea. Catedrala este unită printr-un pod de piatră acoperit de Palatul Regal, ridicat în stil renascentist la sfârșitul anilor 1400. Palatul, distrus în timpul bombardamentului, a fost reconstruit și găzduiește în prezent mai multe muzee cu colecțiile de artă de stat din Dresda. În stânga palatului se află Georgenbau o clădire neo-renascentistă ce face legătura dintre palat și Stallhof, fostele grajduri regale.

Vom merge mai departe pe Augustusstraße pentru a admira Fürstenzug, o pictură murală lungă de 102 metri, realizată pe plăci de gresie porțelanată de Meissen, ce înfățișează o procesiune a prinților saxoni din familia Wettin care au trăit între anii 1127 și 1904. Lucrarea este așezată pe peretele exterior al Stallhofului. Ne vom întoarce prin curtea interioară de la Stallhof către Georgenbau și vom ocoli Palatul Regal până în Theaterplatz. Aici se află Semperoper (Opera din Dresda), construită între anii 1871-1878. Clădirea poartă numele arhitectului Gottfried Semper, care a finalizat-o în anul 1878.  Opera din Dresda se poate vizita alegând un tur cu ghid.

Din Theaterplatz pătrundem în curtea Palatului Zwinger. Palatul Zwinger a fost construit între anii 1710 – 1728, fiind conceput și realizat de arhitectul Matthäus Daniel Pöppelmann în colaborare cu sculptorul Balthasar Permoser. Este considerat cel mai reprezentativ model de arhitectură barocă din Germania. A fost gândit inițial pentru a adăposti o oranjerie, apoi extins pe trei laturi pentru a găzdui expoziții de artă iar curtea interioară a fost folosită pentru festivitățile de la curtea regală.

Când am vizitat Palatul Zwinger, în centrul curții interioare, era amenajat un pavilion în care se putea viziona în realitatea virtuală, un film panoramic, proiectat pe un perete circular, lung de 30 metri, despre festivitățile din 1719 ce au avut loc în curtea palatului, cu ocazia căsătoriei fiului lui August cel Puternic cu Maria Josepha, fiica împăratului Austriei.

Cea de-a patra latură a complexului, dinspre Theaterplatz, a fost adăugată în 1847 de către arhitectul Gottfried Semper devenind Galeria de Pictură. În spatele Pavilionului Francez, pe partea dreaptă a scărilor, se găsește Nymphenbad (Baia Nimfelor), o mică curte interioară cu fântâni arteziene și sculpturi reprezentând nimfe și satiri, creație a sculptorului Balthasar Permoser. Palatul Zwinger găzduiește mai multe muzee, printre care Colecția de Porțelan din Dresda,  Cabinetul Regal de Fizică și Matematică și Galeria de Artă Veche. Galeria include o colecție de picturi realizate de artiști celebri precum Tițian, Vermeer, Rembrandt, van Eyck, Albrecht Dürer sau Raphael.

Următoarea atracție este Yenidze. Yenidze este o fostă fabrică de țigarete din Dresda, care este folosită în prezent ca o clădire de birouri. A fost construită în 1909 și are forma unei moschei, cu o cupolă din sticlă colorată și hornuri sub forma unor minarete. A fost proiectată astfel pentru a ocoli o lege ce nu permitea construirea fabricilor cu coșuri înalte în oraș. Sub cupolă, pe două nivele, este deschis un restaurant care are și o terasă de vară pe clădire.

De aici vom traversa râul Elba și ne vom îndrepta către statuia Călărețului de Aur, trecând pe lângă Palatul Japonez, care găzduiește Muzeul de Etnografie din Dresda. Călărețul de Aur, ridicat în anul 1736, îl înfățișează pe August al II-lea cel Puternic călare, îmbrăcat într-o armură romană. Din fața statuii vom merge mai departe pe Bulevardul Hauptstraße către Albertplatz.

În continuare vom vizita originala Pfunds Molkerei (Lăptăria Pfunds). Lăptăria a fost fondată de Paul Pfund în 1880. Magazinul, care a scăpat de bombardamentul din 1945, este decorat cu plăci de faianță și gresie în stil neo-renascentist. Plăcile pictate manual de pe tavan, pereți și podea au fost realizate în departamentul de artă al fabricii Villeroy & Boch din Dresda. În magazin poți cumpăra diferite sortimente de brânzeturi, cosmetice făcute din lapte sau suveniruri, ori te poți așeza la masă și degusta un pahar de lapte proaspăt la prețul de 1 euro. Înainte de a porni către următoarea atracție,  aruncă o privire și la magazinele din apropiere. În vecinătate este un magazin inedit care vinde perii și pămătufuri realizate manual, un altul care este specializat pe diverse sortimente de muștar și o ciocolaterie.

Ultima oprire o vom face la Kunsthof Passage. În urmă cu 20 de ani, un grup de artiști din Dresda au ales acest pasaj, care face legătura între străzile Alaunstraße 70 și Görlitzer 25, format din cinci curți interioare ce comunică între ele și l-au transformat într-o galerie de artă. Fiecare curte are propria sa temă care se regăsește în modul în care au fost decorate fațadele clădirilor. Interesante mi s-a părut două dintre aceste fațade. Prima este străbătută de o rețea de tuburi, pâlnii și jgheaburi care se transformă în instrumente muzicale atunci când plouă, iar cea de-a doua sugerează o savană în care, sub formă de basorelief, sunt reprezentate păsări ce zboară la nivelul ultimului etaj, maimuțe ce sar din fereastră în fereastră și o girafă care își întinde gâtul ca să mănânce peretele de culoare verde.