Am pornit patru prieteni din Galați cu destinația Purcari. Fideli și îndrăgostiți de clipele în care un pahar de vin bun ne însoțește în serile petrecute în liniștea căminului, am rezervat o seară la Chateau Purcari, în inima renumitei podgorii.
În plin august fierbinte, când viile sunt îngreunate de strugurii ce se ivesc dintre frunzele dantelate, am plecat cu mașina către Purcari ca să aflăm care este secretul vinului preferat. Localitatea Purcari este în sud-estul Republicii Moldova, într-o zonă de dealuri acoperite cu vii întinse, frumos rânduite și îngrijite parcă de mâini nevăzute. După o călătorie de cinci ore am ajuns obosiți însă nerăbdători să participăm la turul vinicol cu degustare și cină, pentru care optasem cu toții.
Odată trecuți de poarta domeniului, am pătruns în curtea castelului, de fapt un parc verde, îngrijit, cu flori, copaci înalți și două iazuri înconjurate cu stuf. În mijloc trona Chateau Purcari – un conac frumos, alb, acoperit cu țiglă roșie, cu ferestre mari și o terasă largă cu vedere către parc.




Am fost întâmpinați de Ionuț Năsui, ghid și somelier, care urma să ne însoțească de-a lungul vizitei noastre la Purcari. Ne-a propus să începem cu o mică călătorie printre vii. Cât vedeai cu ochii, rânduri verzi de viță de vie, întrerupte de culoare lungi de pământ prășit, acopereau în mod ordonat coama dealurilor. Întotdeauna imaginea podgoriilor am asemuit-o cu o armată de străjeri ce păzesc disciplinați colinele cucerite.
Ne-am oprit întâi la soiul Fetească Neagră. Am gustat o boabă ușor ovală din strugurele care va ajunge să fie vinul din toamnă. “Simțiți aroma puțin sărată din pielița boabei?”, ne-a întrebat Ionuț lângă un butuc de vie, plin cu strugurii negri ce atârnau greoi pe sub frunzele crestate. Într-adevăr, am simțit un gust parfumat, ușor dulce, ușor sărat. Gazda noastră ne-a condus la o fântână din vie de unde am băut din apa puțin salcie, gust specific dat de pământul lutos. Ne-a arătat că din loc în loc sunt pâlcuri de pădure cu stejari, chiar și nuci care vara răcoresc podgoria.
Poziția geografică a localității Purcari este una “binecuvântată” ne-a spus Ionuț. Vinul de Purcari ia naștere pe Dealurile Hamzei, un loc cu un microclimat unic care își pune amprenta puternic asupra gustului autentic. Am continuat drumul prin vie și am ajuns la o platformă de unde am putut admira panorama asupra întregii zone. De la înălțimea platformei, Ionuț a început să ne arate locurile și să povestească:
“În vale curge râul Nistru care, la o distanță mică de Purcari, se varsă în Marea Neagră printr-un liman. În zilele cu ceață se depune pe frunzele viței de vie un praf alb pe care dacă îl guști, îți dai seama că este sare de mare. Curenții de aer dinspre mare creează o cupolă care menține un climat unic peste zona Purcari. În acest loc soarele strălucește peste 300 de zile pe an iar adierea vântului răcoros pe care o simțiți, se menține tot timpul anului. De aceea, veți întâlni în vie copacii de migdal. Practic, în aceasta regiune avem o climă fără ierni aspre și cu veri răcoroase.”
„Știți de ce sunt trandafiri plantați în vie?” ne-a întrebat gazda arătând spre tufele de flori roz ce erau din loc în loc la capătul rândului de vie, și tot el a continuat cu explicația: “trandafirii care sunt sensibili la făinare, sunt primii afectați și dau semnalul când via trebuie stropită”.
Ne-a condus mai departe către rândurile de Saperavi. „Este un soi rezistent din Georgia. Se coace ultimul și se folosește în special în cupaje datorită culorii roșu intens și a aromei” ne-a spus ghidul nostru. Ionuț avea o poveste pentru fiecare butuc de vie lângă care ne-am oprit. Ne-a povestit cum soiurile de struguri – precum Rara Neagră, Cabernet-Sauvignon, Saperavi – se vor transforma în curând în „Negru de Purcari – regele vinurilor roșii, nobil, cu buchet complex de fructe dulci”, „Rara Neagră de Purcari – vin roșu sec cu accente de ciocolată”, sau ”Pastoral – vinul roșu dulce cu aromă de fructe confiate”. Am aflat că în această zonă sunt 260 de hectare de vie ce sunt lucrate și culese de aproximativ 300 de oameni din satul Purcari.




Ne-am întors la castel în apropierea căruia se află fabrica de prelucrare a vinului. Ionuț ne-a arătat pe unde ajung strugurii și unde se descarcă prețioasa încărcătură. Utilaje moderne poartă boabele și le zdrobesc lăsând mustul să curgă gravitațional spre cisterne.
„Dar unde se perfecționează…, unde se înnobilează… vinul?”, m-am întrebat atunci.
Ghidul nostru ne-a introdus într-o hală cu cisterne înalte de inox. „Aici, drojdiile consumă zaharul din must și îl transforma în alcool”, ne-a spus el.
Ionuț ne-a condus apoi spre linia de îmbuteliere și de etichetare. Am trecut pe lângă laboratorul în care specialistul oenolog studiază vinurile căutând să descopere noi cupaje și arome pentru vinul de Purcari, ducând mai departe tradiția vinificației de aproape două secole.
Am lăsat fabrica în urmă, am ocolit castelul și Ionuț ne-a condus în fața unor uși rustice din lemn pe care le-a deschis în timp ce ne explica glumind: „La Purcari te poți caza ca Diogene, poți să bei ca Dionysos și a doua zi, poți să cânți ca Orfeu, fără să te doară capul deloc”. Am râs, amuzați de perspectiva ce ni se oferea.
Am intrat cu toții într-o încăpere cu pereții văruiți în alb pe care erau înrămate harți cu zonele viticole celebre din toata lumea. Aici am aflat despre începuturile domeniului Purcari. Zona a fost cultivată cu viță de vie din vechime. În secolul XVIII, coloniști francezi au luat în arendă pământurile de la Mănăstirea Afon-Zograf unde călugării aveau în grijă viile. Noii arendași au realizat că solul și climatul zonei este special, asemănător renumitei regiuni Bordeaux. Din acele timpuri, vinul roșu de Purcari a început să devină faimos. În anul 1827 a fost înființată la Purcari prima gospodărie vinicolă specializată din Basarabia. Vinurile de Purcari au ajuns sa fie la fel de populare precum vinurile de Bordeaux sau Burgundia fiind apreciate la Curtea Regală din Marea Britanie. În anul 2015 Vinaria Purcari a primit brevetul care atestă calitatea de Furnizor Oficial al Casei Regale a României.
Am trecut de o altă ușă de lemn și am pătruns în beciul Cramei Purcari. Construit de călugării mănăstirii în formă de cruce, beciul a fost gândit în așa fel încât ventilația să fie naturală și vinul binecuvântat. Aici, am găsit aliniate, barrique-uri franțuzești în care vinul se maturează și se perfecționează acumulând arome – mai bogate sau mai fine – de fructe, flori sau plante, strânse în timpul creșterii boabei de strugure și apoi desăvârșite de esența lemnului din care este făcut butoiul. Ionuț a scos dopul la câteva butoaie și am inspirat cele mai neașteptate arome: coacăze negre, dude, migdale sau cappuccino.
Da, aici am aflat răspunsul la întrebarea mea de mai înainte.
Am lăsat barrique-urile în întuneric, răcoare și liniște și am încheiat turul nostru. Urma să participăm la degustarea de vin și apoi la cină.




În jurul unei mese rotunde, având în față paharele cu luciri cristaline, am început degustarea vinului. Îl urmăream cu atenție pe Ionuț în timp ce ne arăta cum să privim culoarea, cum să simțim parfumul și cum să conștientizăm aromele pe care vinul le dezvăluie atunci când îl savurezi. Am aflat multe lucruri interesante: de unde provine culoarea Negrului de Purcari, sau cum se obține Ice Wine Purcari din strugurii culeși după ce a dat primul îngheț ori despre munca zilnică a oamenilor din Compania Purcari și a culegătorilor din sat.
În tot ceea ce am văzut și am simțit, am regăsit inspirația, munca asiduă și mai ales pasiunea unor oameni deosebiți. Dragostea pentru aceste locuri și mândria lor duc mai departe tradiția și valorile înaintașilor în arta fabricării vinului.
Sunt convinsă că ne vom întoarce, pentru ca Purcari ne-a cucerit mai întâi cu vinul său deosebit și apoi cu experiența unică de care am avut parte la Chateau Purcari dar și pentru că, așa cum ne spunea Ionuț, „vinul cel mai bun se bea la el acasă”.


È un buon vino, ho sentito che lo apprezza anche la regina Elisabetta…. 🍷👍
Frumos povestit! Și pe mine m-au cucerit vinurile Purcari, cu toate că nu-s eu vreo mare pasionată/consumatoare de vinuri. Cel mai mult îmi place rose-ul de Purcari. O să ajung și eu curând aici și-ți mulțumesc pentru introducere!
Mulțumesc pentru recenzie.
Felicitări
Cu mare placere.