La Valetta

În Malta se poate ajunge precum rachetele: aer-sol sau apă-sol, adică cu avionul sau cu vaporul (funcționează curse dinspre din Italia).

Aceasta insulă nu este o destinație turistică în care divertismentul există în stare pură. Deși poți întâlni plaje, cluburi, scuba-diving și alte ingrediente clasice ale vacanței, mai importantă mi se pare semnificația istorică copleșitoare.

Insula plasată strategic în Marea Mediterană a fost un loc de întâlnire între civilizația nordului european cu sudul arab și cu estul otoman. Un teatru dominat sute de ani de război, în care, după ce a devenit reședința vestiților cavaleri, destinul a unit într-o singură țară (cea mai mica din Uniunea Europeana) tradițiile creștine și musulmane.

Istoria modernă a insulei este dominată de civilizația britanică, care a lăsat o moștenire copleșitoare. Însăși limba malteza (în original malti) este o limbă de origine semitică, un amestec heteroclit în care predomină engleza în amestec cu araba.

Dacă traseul începe de la malul marii, acolo unde acostează vapoarele de croazieră, primii pași se fac pe faleza numită Pinto Wharf, o zonă cu arhitectură barocă, unde în secolul XVIII se aflau magaziile portului iar acum sunt restaurante și baruri. Se poate spune că aceasta este la picioarele orașului La Valletta. De acolo se poate merge spre oraș pedestru, cu trăsura trasă de cai sau cu autobuzul (de preferat pe jos pentru ca în La Valletta multe străzi sunt pietonale). Pentru cei ce pornesc pe jos exista un lift care îi conduce în partea superioară a vechilor ziduri ale orașului, spre zona numită Upper Barraka Gardens.

Aici se deschide o panoramă superbă asupra portului. Se vede și clădirea celebrei catedrale Lady of Mount Carmel, a cărei cupolă de 42 de metri domină Marsamxett Harbour. De la înălțime, de pe vechile ziduri, puteți admira baletul neîncetat de luzzus (bărci colorate mici), feriboturi și vapoare. Tot aici, la Saluting Battery, se trag zilnic salve de tun, ce marchează miezul zilei, începând din anul 1820.

Din parcul de la Barraka se poate continua periplul spre centru. A te pierde pe străzile pietruite ale secolului al XVI-lea este fericire pură. Pe parcurs, întâlnim palate vechi sau hanuri în care au locuit cândva cavalerii. Majoritatea acestor străzi găzduiesc astăzi clădiri oficiale și nu pot fi vizitate. Un loc favorit va fi în mod cert superbul Han al Castiliei, Leonului și Portugaliei, reconstruit în secolul al XVIII-lea. Auberge de Provence servește drept sediu pentru Muzeul Național de Arheologie, unde puteți admira megaliți preistorici, rămășițele templelor din Malta și renumitele statuete Venus din Hagar Qim.

Alte mărturii ale splendorii patrimoniului maltez ce merită văzute sunt Palatul Marelui Maestru, sediul guvernării în timpul Cavalerilor, construit în secolul al XVI-lea și înfrumusețat în secolul al XVIII-lea și Casa Rocca Piccola situată, mai departe, pe strada Republic, care trece prin Poarta Orașului la Fortul St. Elmo. Această casă, aparține uneia dintre cele mai importante familii malteze, și este deschisă vizitatorilor.

Un alt loc cu care orașul se mândrește este Catedrala Cavalerilor, Sfântul Ioan. Austeritatea exterioară a catedralei Sf. Ioan, bijuteria insulei, contrastează cu profunzimea barocă a decorului său interior, asemănător celor mai frumoase biserici italiene. Unui pictor din Calabria, Mattia Preti (1613-1699), îi datorăm picturile extraordinare ale bolții. Lucrările sale pot fi, de asemenea, admirate la Muzeul de Arte Plastice din cadrul Admiralty House. Altă atracție a clădirii este podeaua, care este compusă din 374 de pietre de marmură colorate, bogat decorate, sub care se odihnesc cei mai iluștri cavaleri din ordinul Maltei. Există opt capele laterale, fiecare dedicată uneia dintre diferitele grupări ale Cavalerilor. În continuare, Muzeul Saint-Jean deține două comori artistice: Tăierea capului Sf. Ioan și Sf. Ieronim, pictate de Caravaggio, care a fost refugiat în Malta, în 1607.

Ceea ce este interesant și atractiv pentru un observator atent este modul în care au fuzionat culturile și stilurile, în care se întâlnește austeritatea și echilibrul arhitectural cu relaxarea oamenilor. Moștenirea britanică predomină, pornind de la precizia detaliilor arhitecturale, la uniformele elevilor, corectitudinea oamenilor și hainele purtate, până la meniurile din restaurante sau vestitele cabine telefonice roșii ca în Londra. În schimb dinamica mediteraneeană se vede din faptul ca oamenii sunt veseli, vorbareți, calzi și extrovertiți.

În centrul orasului La Valletta am descoperit o mică tabără a pisicilor, un loc unde erau multe pisici și multe căsuțe pentru aceste feline. O doamnă în vârstă le hrănea de zor și striga la turiștii care făceau multe fotografii:
– Decât să pozați, mai bine dați bani pentru mâncarea pisicilor!