Muzeul Faller din Valencia

Las Fallas este o sărbătoare a Comunității din Valencia, sărbătoare care, în luna martie transformă străzile orașului într-un muzeu de Street-Art.

Instalațiile din lemn, carton și alte materiale inflamabile umplu străzile, muzica, praful de pușcă, bubuiturile spectacolelor pirotehnice, focurile de artificii care au loc în fiecare zi, costumele tradiționale fac din această sărbătoare un unicat la nivel internațional și, de aceea, este înscrisă din 2016 pe lista UNESCO la categoria Patrimoniu Cultural al Umanității.

Noi n-am putut decât să mergem să vizităm muzeul acestei sărbători, căci da, primăria orașului a organizat unul. Un muzeu la care biletul costă doar 2€ iar duminica e gratis, dar la care, când am ajuns am fost anunțați că oricum nu a fost nevoie de bilet, pentru a se scuza pentru că era liftul defect. Liftul era pentru un etaj, o singură rampă de trepte.

Se presupune că sărbătoarea își are originea în obiceiul dulgherilor și tâmplarilor de la sfârșitul secolului al XVIII-lea care, în ajunul sărbătoririi patronului de breaslă, Sf. Iosif, scoteau în fața atelierelor sau în stradă resturile de lemn nefolositoare și le dădeau foc. Dar mai întâi le transformau în momâi. Acesta este și motivul pentru care și astăzi, în ultima zi a festivității se incendiază monumentele statuare pe care le-au creat tot timpul anului pentru aceasta sărbătoare.

Oficial, Las Fallas începe în ultima duminică din februarie a fiecărui an, iar în dimineața acelei zile, devreme, are loc manifestarea intitulată Deșteptarea. Scopul ei este de a trezi locuitorii pentru a lua parte la sărbătoarea care e pe cale să înceapă, LAS FALLAS.

Sutele de petarde umplu atmosfera de fum și zgomot în doar câteva secunde. Pe măsură ce se înaintează pe străzi, aerul devine irespirabil iar zgomotul este asurzitor. Începând cu 1 martie urmează 19 zile pline de foc, pulbere, muzică, artă, tradiții.

Specificul sărbătorii și aglomerația pe care o generează, împarte orașul în două: cei care o iubesc și cei care o detestă. Sunt locuitori care chiar părăsesc orașul în această perioadă. Cum să nu-i înțelegi? Eu cred că as fi printre cei din a doua categorie, dar la muzeu chiar mi-a plăcut pentru că la muzeu nu bubuia nimic, dar am putut afla detaliile despre care vă povestesc acum. 😉

În oraș există asociații de pasionați care lucrează tot anul pentru a participa cu propriile creații la sărbătoarea din primăvară. Fiecare asociație va ridica în stradă un grup statuar format din „ninots” păpuși în dialect valencian. În general, păpușile au o reprezentare umană, sunt personaje inspirate din realitate, din politică, din comunitate și sunt realizate in majoritatea cazurilor în stil satiric, caricatural. Fiecare instalație are un motto, adică sunt tematice. Fac referire la teme sociale specifice anului respectiv, de actualitate, sunt adevărate scene de teatru statice. Sunt fabricate din lemn, hârtie, țesături, polistiren, pentru ca în noaptea de 19 martie, după câteva zile de expunere pe străzi, în ultima zi a sărbătorii, să fie arse împreună cu „falla” – ansamblul din care fac parte. Dar în fiecare an o comisie stabilește cele mai frumoase și reprezentative păpuși care sunt „grațiate”, adică care scapă de foc.

În Muzeul Faller (Museo Fallero), se păstrează ninots câștigători din 1934 încoace, una singură pentru fiecare an. În dreptul fiecăreia este expus motto-ul și o scurtă explicație. Am zâmbit când am găsit-o pe cea care reprezenta generația noastră, a „decrețeilor”, baby-boom, numită sugestiv „Invadatorii”.  O grămadă amorfă de bebeluși urlători. 😉

Fiecare exponat spune o poveste, a fost instructiv și distractiv să încercăm să ghicim care era tema din fiecare an, ce a zguduit conștiința valencienilor în acel an, sau să redescoperim cu ce anume a rămas anul respectiv în istorie.  Unele sunt o critică față de politica vremii, altele descriu probleme sociale,  educative, unele vorbesc cu duioșie despre familie și relații bunici-nepoți în perioada pandemiei, despre viciile umane, greu de spus care mi-a plăcut cel mai mult, au fost multe inspirate. Imaginația nu are limite.

În muzeu există și o galerie cu portretele pictate ale reginelor, căci în fiecare an este numită „La Fallera” regina balului, un fel de Miss aleasă după criteriile unei comisii, cea care primește pentru un an cheia orașului și va reprezenta comunitatea valenciană la evenimente publice.  Îmbrăcate în costume tradiționale, frumoase fete, una mai frumoasă ca alta.

Nu cred că aș alege să fiu la Valencia, „capitala spaniolă a petardelor” 😉, în perioada acestei sărbători, dar la Museo Faller a fost chiar drăguț și instructiv, sigur a meritat vizita. Este un exemplu de admirat pentru cum își păstrează și dau mai departe spaniolii tradițiile, pentru cum știu să petreacă și să se bucure de viață. Dar totuși ce păcat, muncesc tot anul să creeze ninots inspirați, apoi le dau foc și o iau de la început pentru pregătirile sărbătorii din anul următor.