phototraveler.ro Web analytics

skip to Main Content

Sicilia între autentic și turistic

Sicilia autentică, pentru mine și prietenii mei, a început să se arate treptat, așa cum am scris în Farmecul ascuns al Siciliei, primul articol despre călătoria noastră. Mai întâi am vizitat Salemi, locul unde Garibaldi s-a autoproclamat conducătorul Siciliei, apoi Segesta, Erice și Trapani pe urmele Elymilor – primii locuitori ai insulei de dinaintea coloniștilor greci. Am mers mai departe în Valea Templelor de la Agrigento. Au urmat Castellammare del Golfo și Scopello – localități situate pe coline stâncoase ce coboară la malul mării, centre tradiționale de pescuit din antichitate până în prezent.

Mai erau trei zile de vacanță și îmi doream să ajung la Siracuza și Taormina pe coasta de est a Siciliei dar și la Palermo aflat la nord de Partanna (orășelul din sud-vestul Siciliei, unde împreună cu prietenii noștri alesesem să ne petrecem vacanța). Știam că este un drum lung până la Siracuza, și aveam nevoie de o zi pentru odihnă în care să ne refacem forțele și să planificăm continuarea călătoriei. Toata lumea, fără nici o excepție și cu mare bucurie, am hotărât să rămânem la vilă.

Ce poți face într-o zi de vacanță la o vilă cu piscină în sudul Siciliei? Ei bine…, noi am mers de dimineață să cumpăram „pesce fresco” de la o pescărie din apropiere. Recunosc, am avut cel mai bun îndrumător printre noi, Mihaela. Cunoscătoare în prepararea peștelui și a fructelor de mare și mai mult, traducătorul nostru din italiană,  a ales: o bucată mare de ton (tono), doradă file (orate), o specie de macrou (sgombro), calamar (calamaro), creveți (gamberetto) și midii (cozze). Pe lângă joaca din piscină, relaxarea pe șezlong și pregătitul peștelui și a calamarului pentru grătar, am învățat de la Mihaela cea mai simplă și rapidă rețetă de preparat creveți cu midii:

„Într-o tigaie cu ulei de măsline încins se aruncă câțiva căței de usturoi în coajă (puțin striviți), apoi se adaugă midiile și se pune capacul. După câteva minute, se verifică conținutul și se elimină midiile închise sau puțin crăpate (nu sunt bune). Se adaugă creveții, sarea, se lasă câteva minute și apoi se stinge cu un pahar generos din cel mai bun vin alb pe care-l aveți.”

Mmm! Aroma pâinii înmuiate în sos împreună cu gustul creveților și al midiilor pot să-l redau doar gesticulând ca italienii.  Mamma mia!

Vila din Partana

În ziua următoare eram pregătiți de drum. Rezervasem o cameră de hotel pentru o noapte la Taormina și urma să pornim prin Agrigento către centrul Siciliei la Piazza Armerina unde intenționam să vizitam Vila Romana del Casale. Ne-am despărțit de prietenii noștri. O parte din ei își propuseseră să viziteze Palermo, iar o altă parte au ales să meargă la Siracuza dar să revină la vilă în aceeași zi. 

Pe drum, ne-am depărtat treptat de mare mergând pe o autostradă ce urca și coboara printre coline și am pătruns în regiunea agricolă a Siciliei trecând printre lanuri de grâu aflate la vremea seceratului (în epoca romană era „grânarul imperiului”).  

La prânz, am ajuns în Piazza Armerina în zona munților Erei, la o altitudine de aproximativ 700 m. Orașul a fost locuit încă din vremurile preistorice datorită terenurilor fertile și pădurilor ce îl înconjoară. Am vizitat Vila Romană din Casale, o vastă reședință nobiliară de țară, din perioada romană târzie ce face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Vila este renumită pentru mozaicurile sale de o frumusețe rară, foarte bine conservate care acoperă o suprafață de peste 3.500 de metri pătrați. Se crede ca proprietarul a fost o persoană înstărită aparținând clasei senatoriale din perioada Împăratului Constantin. În secolul al IV-lea Sicilia a avut o perioadă de prosperitate datorită producției agricole, ceea ce a făcut ca familii bogate de latifundiari să-și construiască vile somptuoase în zona rurală. Deși complexul a fost devastat în perioada invaziei barbarilor, a continuat să funcționeze ca reședință până în secolul al XII-lea când a fost a fost acoperit de noroi în urma inundațiilor și alunecărilor de teren.

Am plecat din Piazza Armerina mergând spre coasta de est a Siciliei. În timp ce înaintam pe autostradă a apărut în fața noastră, mai întâi în ceață, apoi din ce în ce mai vizibil conul fumegând al Vulcanului Etna. Există mai multe legende legate de acesta: se spune că în adâncurile sale își avea atelierele zeului focului – Vulcan și că aici Ciclopii ar fi creat fulgerele pe care i le-au oferit lui Zeus. Tot aici ar fi fost îngropat monstrul Typhon învins de către Zeus cu ajutorul fulgerelor. Am continuat apoi drumul de-a lungul țărmului estic al Siciliei spre sud către Siracuza.

Vila romană din Casale

Orașul Siracuza a fost întemeiat în secolul al VIII-lea î.e.n. de către coloniștii greci din Corint pe insula Ortigia. Colonia a dobândit în scurt timp putere și bogății, s-au realizat temple, edificii și opere de artă importante ajungând să fondeze la rândul sau noi colonii. Orașul antic s-a extins depășind insula Ortigia. În perioada sa de maximă înflorire era de trei ori mai mare decât orașul modern.

Există o linie de microbuze Hop-on Hop-off numită Siracusa Open Tour a cărui traseu atinge cele mai importante atracții din oraș: Templul lui Apollo, Piața Archimede, Teatrul grec, Amfiteatrul roman, Altarul lui Hieron II, Catacombele San Giovanni, Muzeul arheologic Paolo Orsi.

Noi am vizitat doar insula Ortigia. Am lăsat mașina în parcarea din apropiere de Porta Marina și am pornit să explorăm pe jos străduțele înguste. Am admirat ruinele Templului lui Apollo de lângă Largo XXV Luglio. Am vizitat Muzeul Leonardo da Vinci e Archimede care deține o interesantă colecție de mecanisme și machete realizate după planurile lui Leonardo, aproape toate fiind interactive. Vizitatorii au posibilitatea să le testeze modul de funcționare. Ne-am îndreptat apoi către Fântâna Dianei din Piața Archimede, după care am ajuns în fața impunătoarei Catedrale din Siracuza. Construcția  inițială a fost în antichitate cel mai important templu din Siracuza, dedicat zeiței Atena. Se crede că acesta a fost transformat în bazilică creștină la începutul secolului al VII-lea prin zidirea spațiilor dintre coloane. În perioada normandă a fost terminat mozaicul din interiorul catedralei. Fațada în stil baroc sicilian a fost finalizată în secolul al XVIII-lea de către arhitectul Andrea Palma. După ce am vizitat Catedrala ne-am îndreptat spre Fântâna Aretusa. Potrivit mitologiei grecești, nimfa Aretusa din Peloponez a scăpat de urmăritorul ei, zeul râului Alpheus trecând pe sub Marea Ionică și revenind la suprafața pământului în locul unde se află acum fântâna cu apă dulce. Am continuat plimbarea de-a lungul falezei pe Lungomare Alfeo. În cele din urmă am revenit la Porta Marina și am pornit spre următoarea destinație Taormina.

Pe drum nu mi-am putut dezlipi ochii de la vulcanul Etna aflat doar la câțiva kilometri de șosea. Priveam un munte viu care fumega liniștit ca un înțelept ce-și savura pipa. Nu știam ce gândește și speram să nu se supere cât timp aveam să stau în preajma lui.

Fântâna Dianei

Piazza Duomo

Lungomare Alfeo

Catedrala din Siracuza

Piazza Archimede

Fântâna Aretusa

Am fost surprinși să descoperim Taormina suspendată pe stânci abrupte, un oraș agățat parcă între cer și mare. Mașina a început să urce pe o stradă îngustă și întortocheată cu curbe strânse. Când am ajuns la intrarea în localitate, se făcuse deja întuneric iar un furnicar de oameni și mașini blocau circulația. Cu greu am reușit să ne facem drum până la hotel și am avut mare noroc să găsim un loc de parcare pentru care am plătit 20 euro. Am pornit pe jos către „centro storico” pe străduțe pietonale înguste, mărginite de clădiri vechi înalte cu balcoane. Cu uimire am observat că pe jos se întindeau covoare lungi din petale de flori iar turiștii și localnicii îmbrăcați elegant de sărbătoare le admirau de pe margine.

Am întrebat ce eveniment urma să aibă loc și am aflat că era seara procesiunii „Corpus Domini”, o sărbătoare ce se desfășoară pe străzile din Taormina la începutul lunii iunie, o tradiție înrădăcinată adânc în sufletul comunității orașului. În fiecare an, localnicii își exprimă credința amenajând altare din flori, fructe sau colaci și  acoperind străduțele înguste cu covoare din petale de flori a căror aranjament este asemănător mozaicurilor. Deasupra capului, pe balustrada balcoanelor fluturau pânze albe mari brodate cu motive religioase.

Ne-am așezat la terasa unui restaurant, La Botte, chiar în apropierea bisericii unde o mulțime de credincioși se strânseseră și așteptau să sosească procesiunea. A apărut un alai de preoți, oficialitățile orașului și localnici, însoțiți de fanfara ce cânta muzică religioasă. Au ajuns la biserică mergând pe covorul floral, oprindu-se din când în când în dreptul câte unui altar de pe drumul procesiunii.

De pe terasa restaurantului plină de localnici dar și de turiști curioși, am urmărit ceremonia religioasă care s-a încheiat cu focuri de artificii. În cele din urmă am plecat către artera principală a Taorminei, Corso Umberto, ce străbate orașul dintr-o parte în alta. Deși era trecut de miezul nopții, strada era animată de oameni ce se plimbau prin fața vitrinelor luminate ale magazinelor de lux de la parterul caselor sau care savurau deliciile micilor terase și restaurante ce te îmbiau cu mirosuri de mâncare, care mai de care mai atrăgătoare. În cele din urmă am ajuns în Piazza IX Aprile de unde am admirat de la înălțime luminile resorturilor ce se întindeau de-a lungul țărmului mării.

A doua zi dimineață am pornit să explorăm orașul, de data aceasta pe lumină. Am început cu Gradina Publică care are o poziție unică, oferind o panoramă superbă spre Marea Ionică și Muntele Etna. Proprietara gradinei și vilei ridicate aici a fost Lady Florence Trevelyan, verișoara Reginei Victoria a Marii Britanii, care a locuit în  Taormina în 1884. Alături de palmieri înalți și plante exotice aici se găsește o construcție interesanta, un fel de pavilion de observație cu mai multe niveluri. În anul 1922, parcul a intrat în proprietatea orașului devenind Gradină Publică.

Am mers în continuare la cel mai important monument – Teatrul antic construit de greci în  jurul anului 200 î.e.n. și transformat de romani în arenă pentru lupte cu gladiatori. Am urcat în amfiteatrul care mai păstrează în picioare peretele de cărămidă roșie cu coloane romane, ce reprezenta fundalul scenei. Dincolo de acest zid se ascundea, Vulcanul Etna. Timpul și vremea au ruinat partea din mijloc a zidului, laturile rămânând în  picioare, încadrând și sporind efectul pitoresc al peisajului dat de vulcanul ce fumegă și turcoazul mării liniștite. Stând acolo pe o bancă de piatră, uluită de tabloul din fața mea, m-am întrebat: cât de impresionant trebuie să fi fost  spectacolul erupțiilor bătrânului vulcan?

Înainte de a părăsi Taormina am intrat în curtea Palatului Corvaja. Clădirea are o arhitectură medievală și datează din secolul al X-lea. În 1411 aici a fost sediul primului parlament sicilian. Am descoperit la parter în  interiorului centrului de informare turistică o frumoasă colecție de marionete siciliene în armura alături de un carreto siciliano cu basoreliefuri din lemn frumos sculptate și pictat cu scene înfățișând cavaleri și domnițe.

Taormina mi-a depășit toate așteptările, este clasică și modernă în același timp, este luxoasă dar și accesibilă, este aproape de miezul fierbinte al unui vulcan activ și totuși prietenoasă, este turistică însă autenticul nu s-a pierdut. De-a lungul timpului, acest loc a intrat în sufletele personalităților precum Goethe, Alexandre Dumas, Guy de Maupassant sau Edmondo de Amicis ori a celebrităților precum Elizabeth Taylor și Richard Burton, care au trecut pe aici.

Teatrul antic din Taormina

Vedere spre Giardini Naxos

Taormina văzută dinspre Teatrul antic

Terasa „La Botte”

Palatul Corvaja

Piazza IX Aprile

Străzile pregătite pentru parada „Corpus Domini”

Am pornit pe drumul spre Palermo, pe autostrada ce străbate Sicilia pe coasta de nord. Știam că această autostradă este cu plată spre deosebire de celelalte care sunt gratuite. Ce nu știam este faptul că de-a lungul ei sunt peste șaptezeci de tuneluri și cam tot atâtea viaducte ce traversează munții care coboară până în mare.

Următoarea oprire am făcut-o la Cefalu. Construit pe un promontoriu dominat de o formațiune stâncoasă înaltă de 270 de metri – La Rocca, Cefalu și-a păstrat aspectul de oraș medieval ce se desfășoară în jurul catedralei normande construită de regele Roger al II-lea în secolul XII. Deși a fost fondat în anul 396 î.e.n. de coloniștii greci, singura moștenire grecească rămasă orașului este numele ce deriva din Kephaloidion, care înseamnă cap mare.

Piatra de temelie a Catedralei din Cefalu a fost pusă în 1131. Proiectul inițial a inclus o construcție foarte complexă. În cele din urmă a rămas în multe locuri neterminată. Biserica a fost inaugurată oficial în 1267. Figura dominantă din interior este Hristos Pantocrator. El este îmbrăcat într-un vesmânt auriu, culoare care simbolizează natura divină, peste care poartă o mantie de culoare albastră, ca simbol al umanității. În prezent catedrala face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Punctul central al orașului este Piazza Duomo din fața catedralei. Piața este înconjurată de clădiri construite în stiluri diferite la parterul cărora sunt restaurante și terase. În apropiere este Muzeul Mandralisca care găzduiește colecții de artă și arheologie.

Străduțele înguste din orașul vechi sunt mărginite de magazine de vinuri și suveniruri, gelaterii și mici restaurante. Pe Via Vittorio Emanuele se găsește vechea spălătorie medievală – Lavatoio Medievale. Spălătoria a fost construită deasupra râului Cefalino care izvorăște în munții din apropiere. O scară de piatră duce la zona de spălare. Apa din râu continuă să curgă în numeroasele bazine și piscine de piatră dreptunghiulare înainte de a pleca mai departe prin tuneluri acoperite, care se varsă în mare. Pe aceeași stradă se află Poarta Pescarilor, o poartă sub formă de arcadă prin care se poate ajunge pe plaja din Portul Vechi. Este singura rămasă din cele patru porți pe care le avea orașul în perioada medievală.

Cefalu este una dintre cele mai importante stațiuni de pe litoralul sicilian și se poate lauda cu o lungă plajă cu nisip. Însă în ciuda dimensiunii sale reduse, în fiecare an, atrage un număr semnificativ de turiști, făcând ca plajele și străzile principale să devină neîncăpătoare.

Cefalu – orașul vechi

Plaja din Cefalu

Catedrala din Cefalu

Stradă din orașul vechi

Ultima oprire din călătoria noastră aveam să o facem la Palermo capitala Siciliei. S-a numit inițial Panormos, însemnând port în greacă, și a fost construită de-a lungul golfului de la baza muntelui Pellegrino. Orașul a prosperat sub stăpânirea romanilor și a ajuns la apogeu în  perioada dominației arabe rivalizând cu Cordoba și Cairo. Mai târziu Palermo avea să devină capitala regatului Normand.

Pe măsură ce pătrundeam în oraș drumul a început să devină din ce în ce mai aglomerat culminând cu zona din dreptul portului de bărci – La Cala, în care efectiv am ajuns să mergem bară la bară. De o parte și de alta a mașinii noastre, o mulțime de scutere își făceau loc printre celelalte vehicule creând un haos de nedescris. Cu greu am găsit un loc de parcare în apropiere de Porta Felice.

Între Porta Felice și Porta Nuova se întinde Via Vittorio Emanuelle. Am pornit de-a lungul acestei străzi ca să descoperim clădirile și monumentele istorice din Palermo. Imediat după Porta Felice se găsește Fontana del Cavallo Marino. De aici pornește Via Butera. La clădirea de la numărul 24 se afla în secolul al XIX-lea hotelul Alla Trinacria, locul în care a trăit și s-a stins din viață în 1852 Nicolae Bălcescu. Pe peretele clădirii sunt două plăci comemorative, una dedicată lui Nicolae Bălcescu, iar cealaltă lui Giuseppe Garibaldi, care în 1863 a inițiat aici mișcarea de unificare a Italiei.

Un alt monument dedicat lui Nicolae Bălcescu este bustul revoluționarului cioplit în piatră ce se găsește în Parcul Villa Garibaldi. Monumentul a fost ridicat în 1961 de către Academia Republicii Populare Române cu ocazia aniversarii Unirii Principatelor Române și a Unificării Italiei. Poți admira în parc un superb exemplar de Ficus Macrophylla.

Ne-am continuat drumul pe Via Vittorio Emanuelle și ne-am oprit la Fântâna Pretoria aflată în piața cu același nume. A fost proiectată în 1552 de sculptorul toscan Fracesco Camilliani. Fântâna are bazine concentrice amplasate pe trei niveluri și este decorată cu statui înfățișând creaturi mitologice și personaje întruchipând cele patru râuri din Palermo (Oreto, Papireto, Gabriele și Maredolce).

În jurul fântânii se găsesc mai multe clădiri istorice: Palatul municipalității sau Palazzo delle Aquile, denumit așa datorită celor patru vulturi ce decorează clădirea, Biserica Santa Caterina d’Alessandria construită în  secolul al XIV-lea în stil baroc sicilian, Biserica Santa Maria dellAmiraglio cunoscută sub numele de La Martorana, construită în 1143 pe lângă mânăstirea benedictină fondată de Eloise Martorana și Biserica Sfântul Cataldo construită în 1160 în stil arab-normand. Interesant este acoperișul acesteia din urmă, pe care sunt amplasate trei domuri arabe de culoare roșie. La intersecția dintre Via Vittorio Emanuelle și Via Marqueda se găsește cea mai elegantă piață din Palermo, Quatro Canti ce datează din 1600. Clădirile din colțurile intersecției au fațade rotunjite realizate în stil baroc decorate cu fântâni și statui.

Mergând mai departe pe bulevard am ajuns în dreptul Catedralei din Palermo. Catedrala a fost înălțată pe locul unei vechi bazilici creștine, devenită apoi moschee și reconstruită în perioada normandă între 1179 și 1185. Ulterior catedrala a fost extinsă în secolele XVI și XVII. Construcția este un monument unic ce îmbină elemente de arhitectură islamică, bizantină și romanică. În interior este decorată cu mozaicuri înfățișând scene din Vechiul și Noul Testament, mozaicuri care acoperă aproape întreaga suprafață.

În imediata apropiere a Catedralei se gasește Piazza della Victoria în care se află un parc cu palmieri înalți și o fântână cu statui de marmură. Pe latura vestică a parcului se ridică cladirea masivă a Palatului Normand. Inițial pe acest loc a fost construit un castel arab. După cucerirea normandă castelul a fost refăcut și a devenit resedință regală în timpul domniei regelui Roger al II-lea. În interiorul palatului se găsește Capela Palatină considerată o bijuterie a artei arab-normande. Lipită de palat, pe Via Vittorio Emanuelle se află monumentala Porta Nuova construită în 1569. Din păcate noi am ajuns la palat târziu și l-am admirat doar la exterior.

La întoarcere spre Porta Felice am zăbovit puțin în fața unui mic atelier de manufactură de pe Via Vittorio Emanuelle în vitrina căruia erau expuse câteva marionete reprezentând cavaleri medievali în armură, cu scuturi și săbii. Văzând că admiram marionetele un domn a ieșit din atelier și ne-a oferit o invitație la Teatro dei Pupi Siciliani Famiglia Argento. Spectacolul urma să aibă loc a doua zi la ora 17.30 la Palazzo Asmundo vis-a-vis de Catedrala din Palermo. Știam ca mânuirea marionetelor are o tradiție veche în Sicilia. I-am mulțumit și l-am întrebat de ce marionetele reprezintă cavaleri îmbrăcați în armură. Mi-a spus ca familia lor se ocupă de teatrul de păpuși tradițional din 1893 și că temele principale ale spectacolelor sunt inspirate din bătăliile regelui francilor Carol cel Mare și ale paladinilor săi conduși de Orlando împotriva sarazinilor și turcilor. Aș fi mers cu mare plăcere să văd spectacolul dar a doua zi vacanța în Sicilia urma să ia sfârșit.

În  aceeași seară am revenit la vila din Partana, alături de prieteni. Cu vizita la Palermo am încheiat un circuit aproape complet al Siciliei. Toate civilizațiile care s-au perindat de-a lungul timpului pe insulă se regăsesc în  tiparul unic al arhitecturii, culturii, artei culinare și al tradițiilor. Sicilienii sunt primitori, sociabili și mândri de istoria și obiceiurilor lor, iar dacă îi provoci, se opresc din ceea ce fac și stau la povești cu tine.

Bustul lui Nicolae Bălcescu din Parcul Garibaldi

Fântâna Pretoria

Bisericile La Martorana și Sf. Cataldo

La Martorana

Quatro Canti

Catedrala din Palermo

Piazza della Victoria

Palatul Normand

Porta Nuova

Via Vittorio Emenuelle

Text: Nicoleta Iliescu

Fotografii: Andrei Iliescu

© Copyright 2018

Din aceeași serie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top