phototraveler.ro Web analytics

skip to Main Content

La Sansepolcro, într-un mic orășel din Toscana, am ajuns ca să vizităm o prietenă din copilărie. În fostul burg medieval bine conservat, există un muzeu al fabricii Aboca – cu sediul în localitate, muzeu desprins ca dintr-o poveste. Marca Aboca (nume provenit din denumirea dialectală a unei plante medicinale – Abiga/Aiuga) produce renumite produse fitofarmaceutice. Muzeul povestește și duce mai departe mărturii despre utilizarea de către oameni a plantelor medicinale și aromatice, înainte ca industria chimică și farmacologia modernă să ne invadeze și subjuge. Este situat într-o clădire istorică, construită în stil renascentist, în interiorul zidurilor vechiului burg. Dintr-o încăpere în alta treci printr-o lume fascinantă, magică.

Încă de la intrarea în muzeul Aboca, parfumul plantelor te învăluie din toate părțile, și creează o atmosferă plăcută, relaxată, de natură înmiresmată. Încăperile au plasate în fiecare colț mojare de colecție de diferite mărimi și materiale, pline cu plante uscate cu rol nu numai documentar, dar și de parfum de ambient. Îți poți băga mâinile să le pipăi și nasul să le miroși. Într-o încăpere separată sunt expuse în vitrine vase din ceramică de diferite origini, folosite în farmacii din cele mai vechi timpuri, adevărate obiecte de artă, sticlărie de laborator, borcane, flacoane cu înscrisuri în latină, fiole cu substanțe misterioase, serpentine și alambicuri.

Cea mai fascinantă mi s-a părut sala cu ierbare, manuscrise și tipărituri datate încă de prin 1500. Ierbarele erau cele mai vechi instrumente prin care se transmiteau mai departe informațiile de la o generație la alta. Desene realizate manual de botaniștii vremurilor, în culori, pe hârtie îngălbenită de ani, cu incredibile detalii grafice ale semințelor și fructelor fiecărei plante conțin descrierea amănunțită a plantelor și a zonelor geografice unde cresc natural. Rețete și formule magice de poțiuni, loțiuni, ca în legendele cu Merlin sau Harry Potter.

Există și o sală a ierburilor în muzeul Aboca, cea în care se reproduc condițiile în care se uscau și se pregăteau pentru prelucrare plantele, în mănunchiuri cu parfum amețitor. Ierburi autohtone sau din alte colțuri ale lumii, semințe, condimente și flori cu culori și parfumuri amețitoare. Se păstrează și expun balanțe, alambicuri și instalații din cupru, din sticlă pentru distilare și sterilizare, cuptoare, plite și instrumentar, rețete și formule, diplome și titluri științifice ale vechilor spițeri.

În camera otrăvurilor, în spatele unei uși cu gratii se țineau închise cu cheia substanțele puternic active, potențial periculoase, otrăvurile. Separanda de astăzi din farmaciile moderne.

În sala pentru public a farmaciei, camuflată discret între rafturile din lemn masiv există “porta piccola”- ușa mică – cea care separa fizic farmacia de zona laboratorului farmaceutic. Ușa este mică și îngustă, decorată artistic și simbolizează separarea profanului de magia științei, este limita simbolică dincolo de care doar învățații pot trece. Farmacistul era astfel învăluit de o aură de mister tocmai datorită cunoștințelor sale, iar ușa era îngustă tocmai pentru a simboliza dificultatea de a trece dincolo. Să nu uităm că spițerul, farmacistul, în trecut era deseori considerat un vrăjitor, cel care amesteca în mod magic, cu descântece și incantații, poțiunile vindecătoare.

Și apropo de incantații si curiozități. Plantele de leac se recoltau cu multă știință, cu ritualuri bine definite, în anumite condiții meteo, la anumite ore ale zilei și în acord cu astrele. Știți că există scrieri care recomandau cum să se culeagă mătrăguna? Să se sape în jurul plantei, iar rădăcina să fie legată cu sfoară de jur-împrejur, iar sfoara legată de un câine, care fugind, va smulge mătrăguna. Atenție, urechile celui care participa la operațiune trebuiau bine acoperite căci urletul sfâșietor al plantei provoca pierderea simțurilor. Vi se pare cunoscută scena? Da, se pare că J.K.Rowling s-a documentat serios când a descris atmosfera din Harry Potter la cursul de poțiuni magice. Mătrăguna care în povestea ei țipa când era smulsă, nu e din imaginația ei, ci doar o veche legendă.  🙂

La ieșire, muzeul are un magazin în care se vând suveniruri cu temă botanică și bineînțeles produsele companiei Aboca. Două fraze scrise la ieșire lasă vizitatorul pe gânduri și invită să reflectăm la viitorul omului, la relația pe care omul trebuie s-o aibă cu natura.

“Le erbe medicinali sono una forza della natura creata per tutti i viventi.”

Ierburile medicinale sunt o forță a naturii creată pentru toate ființele vii.

◊ ◊ ◊

“L’Homo Sapiens potrà, se vorrà, trovare in natura i rimedi per tutti i suoi mali …”

Homo Sapiens va putea, dacă va dori, să găsească în natură remedii pentru toate bolile sale …

Muzeul Aboca este o mică bijuterie. Este după părerea mea, fascinant, încântător. Dacă aveți măcar vreo două ore la dispoziție și sunteți în trecere, merită cu siguranță o vizită.

Muzeul Alboca

Text și fotografii: Roxana Creangă

© Copyright 2020

Din aceeași serie:

AbocaItaliaToscana
This Post Has 0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top