Librăria Acqua Alta

Deși sunt aproape 15 ani de când o tot vizitez, Veneția nu încetează să mă uimească de fiecare dată. Ador să mă pierd pe străduțele ei înguste și să umblu departe de fluxul de turiști, fără țintă, în căutarea unui colțișor care să-mi taie respirația.

Încă o surpriză, dovada clară că astăzi social media face minuni. O prietenă din România – cu care am plecat la fotografiat de măști – îmi vorbise despre o librărie despre care nici localnicii nu știau prea multe. Eu personal, auzeam prima oară. Imaginile de pe Instagram m-au făcut curioasă. Apărea pe un clasament al celor mai frumoase librării din lume, știți voi, genul acela de postări cu 10 locuri de vizitat. Vă confirm că este una cel puțin inedită, cred că cea mai bizară. Trecusem de multe ori pe lângă ea fără să am habar.

Situată într-un vicolo (alee strâmtă care se înfundă), se numește Libreria Acqua Alta (Apa Înaltă). Poartă numele fenomenului care aduce în fiecare an apa pe străduțele Veneției. Cu siguranță apa intră din abundență și în prăvălie, având în vedere locul în care e amplasată. Ciudat loc pentru o librărie s-ar zice, nu? Era coloană de curioși la intrare, a devenit o adevărată atracție turistică. Librăria este situată exact pe marginea unui canal, astfel încât accesul e și de pe uscat și de pe apă ca la mai toate clădirile Veneției. Iar proprietarul a avut ideea de a găzdui cărțile, stampe și cărți poștale vechi nu pe rafturi normale și ordonate ca în orice altă librărie, ci într-o gondolă, pe rafturi amenajate în bărci, ba chiar în vechi căzi de baie. Astfel încât cărțile nu ajung să se ude.

În interior se simte un aer romantic, retro, are ceva magic, o atmosferă de Harry Potter sau de Marile Speranțe. Librăria este o adevărată colecție de cărți, mai ales vechi, e mai mult un anticariat. Sunt grupate după reguli numai de ei știute, într-o aglomerație de nedescris, dar fascinantă. Spațiile strâmte și atmosfera prăfuită te transportă în altă lume, cred că aș sta acolo pierdută să răsfoiesc până m-ar trezi din visare foamea și oboseala.

Proprietarul se declară un mare iubitor de pisici – care circulă liber și nestingherite printre vizitatori și printre cărți – și mai ales de femei, un adevărat Casanova contemporan, dacă tot suntem la Veneția. A amenajat trepte din cărți uzate, scări pe care vizitatorii se pot cocoța ca să admire priveliștea către canal, un colțișor cu fotoliu pe care poți sta să citești privind gondolele ce-ți trec prin față. A tapetat pereții cu cărți, astfel încât, locul acela acum a devenit un adevărat studio fotografic, căci pare chiar decorul unui film.

Iar când ieși din librărie și la tot pasul te întâlnești cu personaje în costume de epocă, cu misterioase măști de Carnaval, peruci si pene, atmosfera magică e garantată.

Dar despre măști venețiene într-un alt episod…